http://www.youtube.com/watch?v=M–XIve1lxY

Stau si ma intreb unde imi sunt idealurile, unde imi sunt principiile si toate crezurile care imi dadeau sens vietii cu ceva timp in urma. Unde mi-e linistea, siguranta, speranta si optimismul de altadata? Am ajuns in situatia de a robotiza orice urma de sentiment, orice mic feeling, fiecare simtire ce imi strapunge sufletul. Totul e rational. Totul e gandit, razgandit. Fiecare particica din mine, fiecare celula si unda de energie e directionata, e controlata, e dusa la nivel de “asa trebuie”. Amalgamul de sentimente numit iubire a devenit si el doar un subiect de conversatie, un motiv de a culege roade ce nu ti se cuvin, un cancer din care nu izvoraste altceva decat ratiune. E pacat. Vreau sa ma lecuiesc. Nu am nimic in ce sa cred; in vreo fiinta sau in vreo divinitate. “Oamenii te vor dezamagii” mi se spunea. Gaseste-ti ceva mai presus in ce sa crezi! Gaseste-ti un scop si fa-ti un ideal din “asta”!

Vreau sa fiu fericit cu mine. Cu sufletul meu. Cu divinitatea mea. Sufletul meu e divinitatea mea. Linistea, libertatea si siguranta care imi “ingradesc” sufletul…acolo se afla dumnezeul meu. Din nefericire, caut supraomenescul in sufletele altora. In sufletele oamenilor care nu-si gasesc ei insisi sufletul.

Trebuie sa imi gasesc locul acela din care izvoraste “raul” de fericire, pasiune, iubire.” Apa” aceea curgatoare, interminabila si mereu surprinzatare care sa ma inunde si ma ma imbete. Ma plimb incet pe “afluentii” ei. Inainte si inapoi. niciodata nu reusesc sa ma vars pe de-a-ntregul. Ma plimb incet in sentimente care din motive ce ma depasesc, devin banale. Ma pierd in banalitate, apoi rationalizez banalitatea si devin trist.

Un “fluviu” puternic e incontrolabil. Nu poate fi secat. In timp ce afluentul pe care ma perind eu isi pierde din debit cu fiecare moment. Nici macar ploaia nu il mai alimenteaza, asa cum facea odata.

“Afluentul” din dreapta mea curge in paralel cu mine, niciodata inspre mine. Ma intreb daca ne indreptam spre acelasi “rau”. Mi-e teama sa ajung eu primul. Mi-e teama sa imi arat sufletul, mi-e lehamite de fapt. Mi-e teama sa nu-mi mai pierd farama de simtire ramasa in el. Ma intreb daca totul se transforma incet incet in ratiune?! Mai trebuie sa astept mult? Sau pot sa “curg” in sfarsit?

Post scriptum catre divinitate, afluent, simtire. Anybody out there?

http://www.youtube.com/watch?v=wGwz4p_ACuE

Bine v-am gasit la stirile verii 2009. Iata stirile acestei veri:

STIRI INTERNE:

Criza financiara afecteaza zona rurala a tarii noastre. Iata explicatia analistului Andrei la cele de mai sus:

Ion are o crasma.
Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie.
Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate.
Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea .
Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestui un credit pentru dezvoltarea carciumii.
Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND si VOMITBOND.
Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
 
Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.
Insa datornicii nu au cum sa plateasca.
Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95% din valoarea. VOMITBOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
 
Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de persoanele care nu consuma alcool.

STIRI EXTERNE

Super-starul Mickael Jackson a decedat la locuinta proprie in urma unor supradoze cu medicmente anti-depresive. Intreaga planeta este indurerata in urma decesului regelui muzicii pop. Locuitorii oraselului din a carei comunitate facea parte si starul au declarat ca nu va mai fi nevoie sa-si insoteasca, copiii la locurile de joaca, acestea devenind subit extrem de sigure. Condoleantele noastre cele mai sincere indureratei familii…

STIRI SPORTIVE

Dupa ce iubita atacantului stelist Andrei a plecat in America pentru o perioada de 3 luni jumate, acesta nu a mai reusit sa “inscrie” nici un gol in “poarta” niciunei “echipe”. “Fotbalistul” ne-a declarat ca se simte singur si parasit, nemaigasindu-si locul in niciun “meci” pe care e nevoit sa il joace. Asteapta cu nearbadare trecerea timpului, pentru a reveni la forma optima in cea mai scurta perioada de timp. Cu ocazia interviului, jucatorul a dorit sa ii transmita iubitei sale ca e o oaie intergalactica, o scroafa nenorocita si o iubeste enorm.

METEO

Ploua, chiar si atunci cand e soare. Prognoza se intinde pe o perioada de 3 luni-3 luni jumate.

FILMUL SERII

In aceasta seara puteti urmarii filmul artistic decernat cu 3 oi de lana “Hug u-Miss u-”, film produs si regizat in sufletul regizorului. Va dorim vizionare placuta..

No, exact asa cum zice melodia din linkul de mai sus, postat de mine, cu mana mea drepta, printr-o apasare semi-puternica a butoanelor mouselui!Fiindca inceputul e tot timpul mai greu, am hotarat (singur) sa aberez, considerandu-ma nostim si in acelasi timp cautand sa fac o introducere pe cat de proasta, pe atat de hazlie la chestia pe care incerc cu adevarat sa o spun. Si desi am doar vreo 3 cuvinte in minte, sper sa formeze in curand o idee, care sa se dezvolte mai tarziu intr-un subiect, pentru ca la finele lui sa dovedesc o chestie ai carei faze primoridiale (ideea) inca o caut. No bun. Da, sunt ardelean. Si? Care-i faza?  No..

Discutam aseara cu Rugina (reloded cica..apai is curios cat o mai tine si de data asta..) despre puterea banului. Sau a chestiilor pe care le poate cumpara banul. Si desi nu a fost nici cea mai desteapta conversatie pe care am avut-o si nici cea mai interesanta…a fost totusi o conversatie. Mai lunga asa…. No, si in interiorul acestei conversatii s-au dezvoltat niste idei. Incredibil huah? Incerc sa lungesc chestia, ca nu stiu ce dracu vreau sa spun…Si in interiorul acestor idei ziceam, se afla una interesanta: Mos Craciun. Da, exact el! Cum ce legatura are? Stai ca iti zic..

Hai sa o luam cu inceputul. Sa ne imaginam ca bolnavi fiind (de nu putem cutreiera paduri) trebuie sa mergem la doctor. In Romania din pacate, ca nu ne permitem la Viena. No, si odata ajunsi acolo, cerem sa fim tratati. Dar ce avem aici? Niste foarte multi doctori inconjurati de niste foarte bune asistente in fuste albe (ori Persil, ori Ariel) care iti dau impresia ca intradevar ai reusit sa te contopesti in sfarsit, cu mediul inconjurator, devenind invizibil. Mda, nu te baga in seama, cam asta e ideea. Mersul la doctor e doar una dintre activitatiile care iti creaza impresia asta. O sa ma rezum la asta, ca restul exemplelor care le am in minte sunt proaste, desi constientizez ca ar trebui sa eman mai multa convingere, printr-o multitudine de exemple. In randul de mai jos, ca si in linkul de mai sus, se afla secretul unei bune relatii, convieturi, intelegeri cu doctorul (in cazul nostru). Si nu vreau sa continui in a spune ca banul reprezinta o sursa de zambet pe fata specimenelor de mai sus, pentru ca reprezinta mult mai mult decat atat. Hartiile alea mizerabile iti mangaie sufletul, ti-l formeaza, ti-l gasesc si modeleaza in diferite culori si chipuri. Dar in acelasi timp, te face pe tine, fostul posesor al banilor, un megastar. Cum? Simplu! Toata lumea se invarte in jurul tau, iti acorda atentia cea prea mult cuvenita (ba prea multa uneori) si iti da impresia ca ai tot dreptul sa le dai un autograf  inainte de plecare. Ma rog, redevii instant vizibil, iesind subit din contopirea cu natura.

No, si Mos Craciun? Care e treaba cu el. Pai, sa ne imaginam ca noi suntem doctorii. Noi, astia care asteptam daruri de la Mos Craciun. Da, eu inca astept. Ca nu mai vin…alta treaba. Deci, noi, copiii, suntem doctorii. Mos Craciun e pacientul. Care se imbolnaveste o data pe an, in jurul datei de 24-25 decembrie. In perioada asta circula boala darurilor pe la Polul Nord. Si Mosul pleaca de acasa si e tratat de fiecare data de fericirea copilului care isi primeste darul cel mult dorit si pentru care a trebuit sa se comporte crestineste tot anul. Intrebarea e una normala, tinand cont de stupizenia comparatiei pe care tocmai am facut-o. Deci, cum ar fi daca Mosul nu ar aduce daruri. Ci si-ar lega renii in ordine si ar cutreiera lumea doar pentru a fi aclamat si aplaudat si mult-prea-iubit de pamanteni. Daca s-a intampla asta, “doctorii” nu ar da doi bani pe batranul pacient. Orice copil ar dormi, desi stiind ca un nebun tras de o sanie, va trece pe deasupra casei lui. Nu aduci daruri, nu primesti atentie! Mosul ar fi un personaj tare subestimat daca nu si-ar cumpara notorietatea si iubirea astfel.

Singura chestie care nu se aplcia in toeria noastra fecaliana este faptul ca, o data cu trecerea timpului si implicit maturizarea “doctorilor”, “pacientul” exista tot mai mult si in mai multe forme. In realitate, Mosul inceteaza din existenta indata ce iti prinzi parintii cu cioara vopsita sub brad. In cealalta realitate, DNA-ul se misca la fel de incet ca reformele in domeniu…in orice domeniu. Oameni de cacat, tara de cacat…postare de cacat. Piedere de timp de cacat. Incheiere de cacat. Mai vorbim…de cacat.

Doamne ce dor mi-a fost de piesa asta! Ce dor mi-a fost de soare si de vara! Ce mult imi doresc sa ma opresc din fuga si din cautare. Mi-as dori sa raman naibii intr-un loc numai al meu. Mi-as dori sa gust din libertate in mijlocul penitenciarului asta de maxima siguranta care se numeste societate. Si asta fac. Asta o sa fac. Mi-e lehamite de material si de suprafata. M-am saturat de masti si de oamenii care le poarta. Nu mai vreau  tristeti cu iz de gara si nici oameni care sa mi le aduca. Vreau o stare. Vreau un sentiment. Vreau o traire si un feeling general de fericire. Si sunt fraier ca nu caut asta in mine. Ca nu caut asta intr-o carte buna sau intr-un scop in viata. Dar nu vreau sa ma fericeasca viata. Nu vreau sa ma fericeasca altceva. Vreau sa lupt singur pentru fericirea si implinirea personala, fara sa plec de la premisa ca undeva, acolo, e ceva pus deoparte si pentru mine. NU! Stiu in ce imi pot gasi starea de liniste. Stiu in ce imi pot gasi siguranta si puterea. Stiu in ce pot sa cred si in cine pot sa am incredere. Stiu cine nu ma va dezamagi. Stiu cine o va face.

Oricat de spusa a fost chestia ca “ne trece viata prin fata ochilor si nici macar nu ne dam seama cand au trecut toate”, trebuie cu siguranta sa o spun si eu. Urasc faptul ca ne pierdem in maruntisuri. Urasc ca nu ne multumeste nimic si cautam tot timpul altceva nou. Ne aruncam si ne complacem in toate nimicurile si cand realizam ce pierdem facand astea, e mult prea tarziu. Timpul nu il mai intoarce nimeni. Nici sentimentele. Nici iubirea. Nici macar ura. Ramane undeva in trecut totul, ascuns bine de teama unei noi dezamagiri. Totul se face scrum. Totul se transforma. Nimic nu ramane niciodata pe loc. Lumea se misca. Orice lucru devine maleabil, manipulabil. Nu suntem capabili sa iubim, sa traim. Suntem doar niste papusi aranjate frumos, care nu reusesc sa se desprinda de atele cu care au fost legate. Suntem niste unelte, transformate in marionete.

Nu putem trai nici singuri, dar nu aceptam nici sa fim iubiti. Ce sa mai vorbesc despre a iubi? E doar un cuvant fara definitie!

Continuandu-mi ideile de moralizare personala am ajuns la concluzia ca sunt un om fericit. Nu implinit. Pe niciun plan. Sunt fericit. Mi-am lucrat si mi-a fost lucrat sufletul in asa fel incat sa stiu ce sa apreciez. Sau cel putin sa cred ca stiu. Dar sunt aproape convins ca ma indrept spre calea “cea buna”. Una din ele. Una din multele cai. Cea buna pentru mine.

Incerc sa trec peste banal si obisnuit. Incerc sa ma debarasez de el. O fac fara a rani. Sau cel putin incerc. Sper sa nu ranesc.

Again. Start. Search…My entire network. Search files and folders.  Search by one or by all the criteria. Search “happiness”. Happiness not found or in hidden folders. That’s the fucking answer. In my hidden folders…

As iubi sa te iubesc chiar daca iubindu-te, te pierd..  “Me”

Slipping in my faith until I fall
You never returned that call
Woman, open the door, don’t let it sting
I wanna breathe that fire again

Vreau sa vad lupta. Vreau sa fiu strans in brate cu aceeasi intensitate cu care la randu-mi, strang. Vreau licarirea care am vazut-o odata in ochii ei. Vreau sa zbor si sa duc in zbor. Vreau sa fiu purtat in zbor. Vreau sinceritate. Vreau daruire. Vreau iubire si sentiment neconditionat. Vreau discutii aprinse la marginea unui foc care sa paleasca in fata conversatiei. Vreau sa fiu lasat sa fiu eu, ca sa pot lasa si pe altul sa fie el insusi. Vreau respect. Vreau sa nu ma indoiesc de ce simte. Vreau sa ma faca sa ma indoiesc de ideile mele. Vreau sa ma faca sa ma indoiesc de existenta unui lucru palpabil. Vreau sa ma convinga de existenta unui sentiment. Vreau sa faca acel sentiment palpabil.

Nu vreau regrete. Nu vreau pareri de rau. Vreau siguranta unui sentiment. A unei stari. Nu vreau sa traiesc in prezent. Vreau sa traiesc in viitor, cu aminitirea trecutului. Oricum, prezentul e inexistent si are ca singur scop transformarea in trecut. Totul se transforma, totul devine banal, totul e sortit uitarii si pieririi. Tot ce e banal. Tot ce nu rupe lantul comoditatii si al obisnuintei. Totul devine banal. Tot ce nu e banal devine banal. Tot ce e in prezent e banal. Orice stare din prezent e banala, caci e sortita neimplinirii, e sortita uitarii, trecutului. Vreau sa ma bazez pe ceva. Vreau sa ma pot baza pe ceva. Vreau sa contez, sa pot conta si sa se poata conta pe ceva. Pe mine. Pe..ea. Pe…o ea.

Vreau sa fiu eu. Si “eu” o vrea pe ea. “Eu” o vrea pe ea doar pentru el. Nu vreau sa renunt pentru niciun moment la mister, la dorinta, la sentiment, la iubire, la dragoste chiar, la o discutie in contradictoriu, la o cearta, la o tristete, la o fericire, la un mic moment banal, la un viitor. Nu vreau sa renunt la frumusetea si fluturii unei relatii. Dar cu siguranta vreau siguranta pentru sufletul meu. Vreau sa renunt la banalitate si sa ies din ea. Vreau sa renunt la plictis si sa-l arunc in neant. Vreau sa ma desprind de toata dezamgirea si golul din mine. Vreau…

http://www.youtube.com/watch?v=N-bPyZJOYoU

E simplu. Sunt pe varful unui munte. Toti imi striga ca nu e cale decat in jos de acolo. Toti incearca sa ma invete si sa ma converteasca. Toti imi spun ca nu e normal sa raman acolo. E frig si rareori mai imi incalzeste sufletul,stomacul cu cate o bataie de fluture. Ma uit in jos. Nu vad decat acelasi lung sir de bipezi umblatori, egali in forme. Zambesc de fiecare data cand mai indrazneste cate unul sa imi intersecteze privirea.

Chiar incep sa cred ca nu are importanta … nu am nevoie sa imi fie cineva alaturi ca sa pot sa il iubesc. Nu am nevoie de vorbele, cuvintele sau trairile lui…pentru ca oricum il cunosc. Si il iubesc la fel de mult daca ma tine de mana pe mine, sau pe altcineva.

…Înalţă-ţi spiritul. Să crezi că ai putere…

http://seductiatrupului.ro/spiritualitatea-barbatului/femeia-nu-vrea-cu-adevarat-sa-fie-numarul-unu.html

whazzzup? u are a girl, huah?

Ok. Deci sunt dezamagit de tot ce vad in jurul meu. Vorba lu’  Creanga-  ”Sunt prost, dar cand ma uit in jur prind curaj”. M-am saturat pana peste cap. Nu, nu o sa imi dau glont, dar imi impusc amintirea in tampla ca sa ma stiu intr-o parte. Sunt blocat intr-o chestie din care vreau cu ardoare sa ies. Nu mai vreau sa ma uit inapoi, pentru ca ma simt dezgustat. Andrei, privirea dreapta si ochii atintiti spre inainte. “Lasa ca trece!” imi urla toti in fata. “A trecut!” le raspund eu. A trecut fizic. A trecut asa cum a si venit. Eeeh, ma tot cac pe mine aici prntru nimic. Ma zbat ca un o porc de Craciun. Sau ma rog, ca mielul de Paste ca e mai in tema genocidul asta, acum.

Am o viata. Got to do the right thing. O singura viata. O singura iubire mai vreau. Un singur sentiment…

Dead man walking. Dead man walking. Ultima dorinta a muribundului: alta dorinta….

Start…turn off computer…restart. Sau reboot…